Cancerul ovarian, denumit „ucigașul tăcut”, apare în ovare – organele reproductive feminine care produc ovule și hormoni sexuali – și este adesea diagnosticat târziu, deoarece în stadiile incipiente simptomele sunt nespecifice și ușor de confundat cu alte afecțiuni.
Ce este cancerul ovarian?
Boala începe când celulele din ovare sau din trompele uterine cresc necontrolat, formând o masă tumorală. Dacă aceste celule devin maligne, ele pot invada țesuturile învecinate și se pot răspândi în alte părți ale corpului.
Tipuri principale
- Cancerul ovarian epitelial – reprezintă aproximativ 90 % din cazuri și se dezvoltă în stratul exterior al ovarelor (epiteliul).
- Tumorile cu celule germinale – mai rare, apar la celulele care formează ovulele, sunt mai frecvente la femeile tinere și au, în general, un prognostic mai bun.
- Tumorile stromale – se dezvoltă în celulele ce susțin structura ovarelor și produc hormoni; deși reprezintă un procent mic din cazuri, pot fi depistate mai devreme datorită simptomelor hormonale.
Simptomele cancerului ovarian
În stadiile incipiente simptomele sunt subtile, iar pe măsură ce boala progresează devin mai evidente.
Balonare persistentă și disconfort abdominal
Balonarea care nu se ameliorează, însoțită adesea de senzație de presiune în zona abdominală.
Durere pelvină sau abdominală
Durerea sau disconfortul persistent în zona pelvină sau abdominală, fără o cauză aparentă.
Probleme digestive și modificări ale tranzitului intestinal
Constipație, diaree, indigestie (dispepsie) sau senzație de plenitudine precoce, simptome ce pot fi confundate cu afecțiuni gastrointestinale obișnuite.
Nevoia frecventă de a urina
Presiunea exercitată asupra vezicii urinare poate determina nevoia urgentă și frecventă de a urina, uneori însoțită de disconfort la urinare.
Oboseală și scădere în greutate neintenționată
În stadiile avansate, pacienta poate experimenta scădere în greutate, oboseală extremă și lipsă de energie, simptome generale care apar și în alte boli.
Dureri de spate și dureri la contact sexual
Dureri persistente de spate și dispareunie (durere în timpul actului sexual) pot apărea, deși nu sunt specifice doar cancerului ovarian.
Factori de risc pentru cancerul ovarian
Vârsta
Incidența crește la femeile peste 50 de ani, în special după menopauză, deși boala poate apărea la orice vârstă; anumite tipuri sunt mai frecvente la tinere.
Istoricul familial și factorii genetici
Rudele de gradul întâi (mamă, soră) cu cancer ovarian cresc riscul. Mutațiile în genele BRCA1 și BRCA2 și sindromul Lynch sporesc semnificativ probabilitatea de a dezvolta cancer ovarian și, respectiv, cancer de sân.
Terapii hormonale și tratamente de fertilitate
Utilizarea pe termen lung a terapiei de substituție hormonală (estrogen + progesteron) și anumite proceduri de fertilizare pot crește riscul.
Endometrioza
Femeile cu endometrioză au un risc mai mare de a dezvolta anumite tipuri de cancer ovarian.
Factori legați de reproducere
Femeile fără copii, debutul precoce al menstruației și menopauza târzie pot crește riscul, probabil din cauza expunerii prelungite la estrogeni.
Metode de diagnostic pentru cancerul ovarian
Diagnosticul în stadiile incipiente este dificil, dar există o serie de teste și proceduri care pot ajuta la identificarea afecțiunii.
Examenul clinic și istoricul medical
Medicul efectuează un examen fizic și analizează istoricul familial pentru a evalua factorii de risc și a detecta eventuale formațiuni tumorale în abdomen.
Testele de sânge
- CA‑125 – marker tumoral care poate fi crescut la femeile cu cancer ovarian, dar și în alte afecțiuni (endometrioză, fibroame uterine).
- HE4 – utilizat adesea în combinație cu CA‑125 pentru o evaluare mai precisă a riscului.
Ecografia transvaginală
Furnizează imagini detaliate ale ovarelor, ajutând la identificarea masei și la diferențierea între tumori solide și chisturi.
Tomografia computerizată (CT) și imagistica prin rezonanță magnetică (RMN)
Aceste scanări oferă imagini detaliate ale pelvisului și abdomenului, evaluând dimensiunea, extinderea tumorii și eventualele metastaze.
Biopsia
Metoda definitivă de diagnostic, realizată de obicei în timpul intervenției chirurgicale, deoarece puncțiile pot crește riscul de răspândire a celulelor canceroase.
Laparoscopia
Procedură minim invazivă care permite vizualizarea directă a ovarelor și a organelor abdominale, utilizată pentru biopsii sau evaluarea extinderii cancerului.
Importanța diagnosticării precoce a cancerului ovarian
Depistarea timpurie poate îmbunătăți semnificativ prognosticul, însă simptomele nespecifice fac acest lucru dificil. Femeile cu factori de risc ar trebui să discute cu medicul despre teste periodice și să acorde atenție oricăror modificări ale stării de sănătate.
Tratamentul cancerului ovarian
Opțiunile terapeutice depind de tipul, stadiul și caracteristicile bolii, precum și de starea generală de sănătate a pacientei.
- Intervenția chirurgicală – tratamentul de bază, care poate include îndepărtarea ovarului afectat, a ambelor ovare, a trompelor uterine, a uterului sau a altor țesuturi implicate.
- Chimioterapia – administrată de obicei după intervenție pentru a distruge celulele canceroase rămase; în unele cazuri se administrează și înainte de operație pentru a micșora tumora.
- Therapia țintită – inhibitori PARP, utili în special pentru pacienții cu mutații BRCA, sunt tot mai frecvent utilizați în stadii avansate sau la recurență.
- Radioterapia – folosită rar, dar poate fi indicată pentru controlul durerii sau al simptomelor în cazuri specifice.
