– Domnule Constantin Dulcan, tocmai a ieşit de sub tipar cartea dvs. cea mai recentă, care adună şi sintetizează studii şi mărturii ale experienţei morţii clinice. De ce aţi ales tocmai acest subiect? Poate experienţa morţii clinice să dezlege unele mistere ale existenţei umane?

– Nimic din ce am scris până acum n-a fost premeditat. M-a mobilizat de fiecare dată curiozitatea de a şti ce este dincolo de noi. Aş putea spune că, scriind, mi-am răspuns singur la multe întrebări. Am scris întâi Inteligenţa materiei, pentru că am vrut să argumentez ştiinţific intuiţia că în spatele tuturor lucrurilor se află o raţiune universală care ordonează şi coordonează totul. Şi că această raţiune e Dumnezeu. Dacă Dumnezeu există, atunci şi noi, oamenii, trebuie să avem un sens. Cea de-a doua carte, În căutarea sensului pierdut, a fost motivată de faptul că lumea actuală se înscrie din punct de vedere moral pe o curbă descendentă. Am pierdut legătura cu Sursa şi am uitat de ce suntem aici. Singuri, fără o busolă spirituală, am alunecat în marele impas moral, social şi economic în care ne aflăm.

Acum, ceea ce am încercat în cartea Mintea de dincolo a fost să arăt că experienţa morţii clinice vine să susţină cu argumente clare originea noastră spirituală – idee pentru care pledează descoperirile fizicii cuantice, religiile, psihologia transpersonală, ştiinţele neurocognitive şi nu numai acestea. Toate sursele discutate ne spun că viaţa noastră pe pământ e doar o mică parte din ceea ce avem de trăit, o lecţie pe care trebuie să ne-o însuşim pentru evoluţia noastră spirituală. Scriind această carte, simt că am încheiat un ciclu fundamental al adevărului despre noi. Suntem şi materie, suntem şi spirit, a reduce existenţa lumii doar la dimensiunea ei fizică înseamnă a ne întemeia viaţa pe un adevăr incomplet.

– Ce înseamnă concret, din punct de vedere medical, moartea clinică?

– Moartea clinică este acea experienţă în urma căreia individul traversează toate etapele morţii biologice, dar nu definitiv, fiindcă e resuscitat, readus la viaţă spontan sau prin intervenţie medicală, iar funcţiile sale vitale sunt reluate. Ce trăiesc aceste persoane în timpul morţii clinice e însă tulburător. Studiul experienţelor de moarte clinică demonstrează că există un tipar comun la toată lumea, indiferent de rasă, origine sau moment al istoriei.

– Sunt cunoscute cazurile celor care s-au reîntors la viaţă şi au avut, în timpul morţii clinice, o seamă de revelaţii. Ce „văd” de fapt aceste persoane?

– La început, chiar în momentul morţii, subiecţii sunt confuzi, nu înţeleg ce li se petrece. Durerea, în cazul celor foarte bolnavi, încetează brusc. Apoi conştientizează că au murit şi încep să-şi vadă din afara lor trupul bolnav, rănit sau abandonat. Se miră că nu pot fi văzuţi şi nu pot fi auziţi de nimeni; sunt uimiţi să-i audă pe cei din jur că-i declară morţi. Decorporalizaţi, îşi caută rudele, vor să le îmbrăţişeze, dar mâna lor trece prin corpul acestora fără să fie percepută. Într-un caz citat de Kenneth Ring, un soldat american mutilat în războiul din Vietnam şi-a văzut trupul de deasupra sa. A văzut elicopterul american care l-a transportat la spital şi, spune el, „m-am întrebat unde sunt dus şi am zburat după el”. Cei mai mulţi indivizi vorbesc apoi de imaginea unui tunel, prin care sunt obligaţi să treacă, singuri sau însoţiţi de ghizi – rude decedate sau îngeri. Este trecerea dintre două lumi, din lumea noastră fizică în lumea spiritelor, în Lumea de Dincolo.

(Profesorul Dulcan cu prietenii la Muzeul Pietrei)

– În cele mai multe cazuri, indivizii se întâlnesc cu o Fiinţă de Lumină. E chiar Dumnezeu?

– Dincolo de tunel, toţi martorii acestor experienţe văd o lumină vie, de o strălucire foarte intensă, care nu orbeşte totuşi. E o lumină feerică, învăluitoare şi caldă, ce oferă mângâiere şi bucurie. Cei care au trăit aceste experienţe spun că e Fiinţa Supremă, Iisus, Buddha sau Allah, în funcţie de apartenenţa religioasă a fiecăruia. O fiinţă pe care o descriu mai degrabă ca pe o impresie trăită, decât ca pe o figură concretă. Se şi spune că Dumnezeu este aşa cum şi-l imaginează fiecare dintre noi, dar în realitate nu este ca în niciuna din închipuirile noastre. Aşa cum mărturisesc cei care au experimentat moartea clinică, Dumnezeu îi întâmpină cu o iubire copleşitoare, o pace profundă şi o stare de beatitudine despre care toţi spun că nu au mai trăit-o niciodată. Nici urmă de Dumnezeul dur, ameninţător şi acuzator, cum e descris tradiţional.

– … care în plus ne va supune la Judecata de Apoi.

– Există şi în mărturiile acestor oameni un soi de judecată. Este filmul vieţii pe care îl văd cei ajunşi în faţa Fiinţei de Lumină, un film panoramic cu amănunte în detaliu. Aceasta este, cred, expresia Judecăţii de pe urmă, cu care ne-au obişnuit religiile. Nu ne judecă nimeni, ne judecăm singuri, fiindcă, văzând acest film, trăim, în toată cruzimea sa, efectul acţiunilor noastre asupra altora. Dannion Brinkley, un caz celebru de moarte clinică, mercenar angajat în armată, mărturiseşte că a simţit durerea provocată de gloanţele trase pe front în soldaţii armatei inamice, dar şi durerea şi disperarea copiilor, mamelor şi soţiilor celor ucişi în timpul misiunilor lui. A mărturisit că a simţit inclusiv durerea propriului câine, pe care îl lovea, enervat că îi roade covorul. La filmul vieţii nu eşti, deci, un simplu spectator, ci trăieşti aievea durerea şi tristeţea pe care le-ai produs altora, dar şi bucuria şi recunoştinţa celor pe care i-ai ajutat sau i-ai iubit.

– Există, deci, o plată în ceruri a tuturor faptelor noastre?

– Nu Dumnezeu ne pedepseşte, ne pedepsim singuri, aici, pe pământ. Există o lege cosmică, după care tot ce facem altora se repercutează asupra noastră, mai devreme sau mai târziu, prin boală, necazuri şi nefericire. Iadul e mai degrabă o stare de spirit, o stare a conştiinţei noastre încărcate de rele. Toţi cercetătorii acestor fenomene afirmă cu convingere că nu există dincolo o pedeapsă divină fără sfârşit, pentru nimeni.

Sursa – Extranews.ro

Potrivit statisticilor, 6 din 10 adulti, cu vârsta de peste 65 ani, aleși aleator și fără simptome, la un examen de RMN prezintă hernii de disc. Aceste hernii s-au declansat cu ani în urmă. În general sunt fără simptome, iar cele mai multe crize trec la repaus și cu antiinflamatoare.

Dar ce este, de fapt, o hernie de disc?

Hernia de disc este o afecțiune prin care o porțiune din discul intervertebral se fragmentează și ajunge să comprime rădăcinile nervoase sau măduva spinării aflate în canalul spinal din imediata sa vecinătate. Cel mai adesea, afecțiunea se manifestă în regiunea inferioară a coloanei vertebrale, în asa-numita regiune lombosacrală. De fapt, această zonă este supusă unui stres mecanic major, scrie doctorulzilei.ro.

Simptomele herniei de disc

• afectare vertebrală

Este o durere la nivel lombar, cu un caracter violent, continuu, care se accentuează la mers, la schimbarea poziției, efort, tuse, strănut etc.

• suferință radiculară

Este o durere ce apare de sus în jos cuprinzând fesa, fața posterioară a coapsei, gamba, piciorul și degetele. La aceste dureri se adaugă și senzațiile de amorțire, întepătura, furnicătura. Ulterior scade forța musculară, se abolesc sau diminuează reflexele membrelor inferioare. Poate apărea și paralizia unor grupe musculare a membrului, foarte rar tot membrul. În cazuri extrem de rare apar tulburări de micțiune și de potență sexuală.

Îndemnul neurochirurgului Vlad Ciurea

Într-o postare pe contul său de Facebook, medicul neurochirurg Vlad Ciurea îi îndeamnă pe cei care suferă de hernie de disc lombară sau cervicală să meargă de urgență la medic.

„La consultații, întâlnesc multe cazuri de hernie de disc lombară și cervicală. Așa cum se știe, sunt afecțiuni ce apar atunci cand un disc intervertebral se deteriorează și aici mă refer la inelul fibros – partea așezată la periferia discului intervertebral.

Cine suferă de hernie de disc trece prin momente foarte grele, cu dureri ascuțite, greu de suportat. Vă recomand să nu așteptați până când efectiv nu vă mai puteți ține pe picioare! (Credeți-mă că sunt și astfel de cazuri!)

Intervenția nu mai este „ca pe vremuri”. Acum există echipamente moderne, totul se face sub deviza „minim invaziv”. Nu aveți de ce să vă temeți dacă mergeți la un consult. Insist să nu amânați acel moment. Calitatea vieții este importantă, iar a trăi cu dureri nu este o opțiune! La consultație medicul poate vedea exact ce se întâmplă și ia măsuri acolo unde e cazul. Pentru că nu toate sunt de operat!

Vreau să vă spun că am avut chiar și pacienți veniți din America pentru o astfel de intervenție de hernie de disc lombară. Era de exemplu acest domn inginer din New York care mi-a spus – la acea dată – că asigurarea dumnealui nu acoperea costul operației. (150.000 de dolari).

Neurochirurgia este o specialitate foarte scumpă oriunde în lume. Dar are cea mai lungă perioadă de rezidențiat și este, cred, cea mai fascinantă și complexă ramură a medicinei. Și cea mai frumoasă!

Sănătate!”, a scris neurochirurgul Vlad Ciurea, pe pagina sa de facebook.

Durerea musculară și durerile articulare sunt simptome frecvente la pacienții cu COVID-19. Dar pentru unii oameni, simptomele sunt mai severe, de lungă durată și chiar bizare, cum ar fi apariția artritei reumatoide, miozita autoimună sau „degete COVID”. Un nou studiu de la Universitatea Northwestern din Statele Unite a confirmat și a ilustrat cauzele acestor simptome pentru prima dată folosind imagini radiologice.

Artrită, cangrenă sau dureri de umăr: noi simptome rare ale Covid-19

„Ne-am dat seama că virusul poate face ca organismul să fie atacat în diferite moduri, ceea ce poate duce la probleme reumatologice care necesită tratament pe tot parcursul vieții”, explică dr. Swati Deshmukh. Studiul, care este publicat în revista „Skeletal Radiology”, se bazează pe datele strânse de la pacienții din Northwestern Memorial Hospital în perioada mai 2020 – decembrie 2020.

„Mulți pacienți cu tulburări musculo-scheletice se recuperează, dar pentru unii simptomele devin severe, sunt profund îngrijorătoare și le afectează calitatea vieții, determinându-i să caute asistență medicală”, spune Deshmukh, profesor asociat de radiologie musculo-scheletică la Universitatea Northwestern.

Imaginile (tomografie, RMN, ultrasunete) pot explica de ce cineva poate avea simptome musculo-scheletice prelungite după Covid-19, determinându-i să caute medicul potrivit pentru tratament, cum ar fi un reumatolog. În unele cazuri, radiologii au sugerat chiar și un diagnostic Covid-19 bazat pe imagini musculo-scheletice la pacienții care anterior nu știau că au contractat virusul, a spus Deshmukh, citat de 20min.es și preluat de DCNews.ro

Poate ca pare greu de crezut, dar un doctor din America a descoperit solutia pentru vindecarea problemelor cardiace. Dupa spuselele doctorului Michael Miller tot ceea ce ai nevoie este sa razi din tot sufletul!

„Atunci cand vine cineva la mine si imi spune ca tocmai a suferit episod cardiac mai putin fericit, il sfatuiesc sa mearga acasa si sa rada pana ii dau lacrimile”, adauga, el insusi amuzat, doctorul Miller, potrivit suntsanatos.ro.

„Vedeti voi, este nevoie de mai mult decat dieta, sport si un nivel scazut al colesterolului, pentru a mentine inima sanatoasa si a scapa de boli.”

Ultimele cercetari in domeniu arata ca stresul si imposibilitatea de a lupta impotriva lui, contribuie serios la bolile de inima. De exemplu, un studiu care a implicat aproximativ 250.000 de oameni a aratat ca anxietatea este asociata cu o crestere de aproximativ 26% a bolilor de inima, intr-un interval de 11 ani.

Furia si ostilitatea ocupa primele pozitii, in randul emotiilor care pot contribui la declansarea bolilor coronariene. Cercetatorii de la Facultatea de Medicina Harvard au observat ca mai bine de 40% dintre pacientii care au suferit un atac de cord sufereau din pricina stresului si a furiei, cu cel putin un an inainte de nefericitul eveniment. Alti 8% dintre oameni au declarat ca au fost foarte furiosi cu aproximativ doua ore inainte sa faca atacul de cord, fapt care demonstreaza stransa legatura dintre emotii si starea noastra de sanatate.

„Pe de alta parte, emotiile pozitive si o stare de spirit optimista demonstreaza ca avem capacitati innascute de a ne vindeca singuri. In cei 25 de ani de cand sunt cardiolog, am tratat nenumarati pacienti si am vazut multe cazuri. Nu am putut sa nu remarc impactul urias pe care il au asupra noastra urmatoarele stari de spirit si sentimente ca: optimismul, increderea in sine, rasul, activitatile sociale, relaxarea, etc. Toate acestea ne ajuta sa ne vindecam inima si nu numai,” a mai spus Dr Miller.

Razi din tot sufletul

Oricat de ciudat ar parea, fa acest lucru, fara sa mai stai pe ganduri. Atunci cand razi pana te doare burta (la propriu) eliberezi endorfine, acestea activand receptorii care activeaza la nivelul vaselor sangvine producerea oxidului nitric. Aceasta substanta este cu adevarat miraculoasa, in contextul in care cauzeaza dilatarea vaselor de sange, creste de asemenea fluxul sangvin, reduce inflamatia vasculara si promoveaza colesterolul „bun” si scade riscul de a dezvolta cheagurile de sange.

„La inceput, echipa mea a observat ca aproape 40% dintre oamenii care suferea de probleme ale inimii ( si pe care i-am monitorizat) nu prea aveau tendinta de a folosi umorul in situatii inconfortabile, spre deosebire de oamenii care nu aveau probleme cardiace. In alt studiu, am observat ca oamenii care se uitau la un videoclip sau un film stresant, cu conotatii negative, erau afectati din pricina acestui aspect, iar vasele lor de sange se rastrangeau cu aproximativ 50%. Pe de alta parte, oamenilor care s-au uitat la clipuri amuzante li s-au dilatat vasele de sange cu aproximativ 22%. Dupa mai bine de un sfert de ora de ras, pacientii care au participat la studiu au putut sa remarce beneficiile, iar organismul lor s-a comportat ca si cum ar fi primit o doza sanatoasa de exercitii fizice”, a mai declarat doctorul.