Conflictul recent din Orientul Mijlociu, în care Statele Unite și Israelul s-au confruntat cu Iranul, a tras un semnal de alarmă serios pentru securitatea Europei. Deși NATO nu a intervenit direct în acest război, situația a scos la iveală vulnerabilități critice în sistemul de apărare al Alianței. Experții avertizează că, în stadiul actual, NATO este departe de a fi pregătită pentru o eventuală confruntare cu Rusia, iar Moscova ar putea fi capabilă să atace un membru al Alianței până în anul 2029.
Publicația Politico a consultat diplomați, oficiali și experți în apărare pentru a identifica principalele probleme care pun în pericol siguranța statelor membre. Iată cele cinci „fisuri” majore identificate în urma războiului din Orientul Mijlociu:
1. Criza de muniție: Stocurile se epuizează în câteva săptămâni
Războiul cu Iranul a demonstrat cât de repede se pot goli depozitele de armament. Statele Unite au consumat deja aproape jumătate din stocul de rachete Patriot, iar Franța a raportat că rezervele de rachete Aster și Mica s-au epuizat în primele două săptămâni de conflict.
- Riscul rusesc: Rusia produce lunar între 6.000 și 7.000 de drone de atac.
- Viteza de consum: Justin Bronk, cercetător la Royal United Services Institute, avertizează că aliații NATO ar rămâne fără rachete de apărare aeriană în doar „câteva săptămâni”.
- Costuri uriașe: Calvin Bailey, parlamentar britanic, avertizează că Rusia ar putea scoate NATO din joc prin costurile imense ale muniției: „Ne va scoate rapid din război prin prețuri”.
Experții recomandă trecerea la alternative mai ieftine, cum ar fi rachetele ghidate cu laser AGR-20, și construirea de adăposturi fortificate din beton pentru avioane.
2. Pierderea supremației aeriene
Capacitatea Iranului de a lansa peste 5.000 de atacuri cu drone și rachete, în ciuda ripostei americane, arată că avioanele convenționale nu mai sunt suficiente pentru a câștiga un război modern. NATO trebuie să investească masiv în arme de precizie cu rază lungă de acțiune.
„Dacă putem obține superioritatea aeriană asupra unei zone disputate, atunci chiar și Europa singură ar putea devasta forțele ruse pe teren”, explică Justin Bronk. Acesta sugerează achiziționarea de rachete AGM-88G, care au o rază de acțiune de 300 de kilometri, pentru a lovi fabricile de drone din adâncul teritoriului inamic.
3. Flota navală a Europei este „la pământ”
Investițiile insuficiente în forțele navale reprezintă o altă problemă gravă. Un exemplu elocvent este cel al Marii Britanii: distrugătorul HMS Dragon a avut nevoie de trei săptămâni pentru a ajunge în Mediterană, doar pentru a fi trimis înapoi în port din cauza unor defecțiuni tehnice.
Probleme identificate la nivel naval:
- Marea Britanie: Generalul Gwyn Jenkins a recunoscut că Marina Regală nu este pregătită de război.
- Canada: Mai puțin de jumătate din flotă este operațională.
- NATO: Disponibilitatea navelor este considerată „destul de slabă” de către foști oficiali ai Alianței.
În cazul unui conflict cu Rusia, navele ar fi esențiale pentru vânarea submarinelor rusești și neutralizarea rachetelor de croazieră Kalibr.
4. Dezbinarea politică și „efectul Trump”
Războiul a tensionat relațiile dintre SUA și Europa. Refuzul liderilor europeni de a oferi sprijin militar total în conflictul cu Iranul a provocat nemulțumire la Washington. Donald Trump a criticat dur Alianța, numind-o un „tigru de hârtie”.
Fostul secretar general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, avertizează că europenii trebuie să fie mai fermi: „Timpul lingușelilor a trecut”. El sugerează că Europa ar trebui să condiționeze sprijinul său în zone strategice de angajamentul clar al SUA față de securitatea NATO.
5. Rolul surprinzător al Ucrainei
Ucraina a devenit, în mod neașteptat, un furnizor de expertiză pentru securitatea globală. Specialiștii ucraineni au ajutat deja țările din Orientul Mijlociu să doboare dronele iraniene de tip Shahed, folosind tehnologii proprii.
NATO colaborează acum strâns cu Kievul prin programe precum UNITE-Brave NATO pentru achiziția de tehnologii inovatoare. Experții propun crearea unei „centuri” de apărare anti-drone în apropierea graniței cu Rusia, folosind experiența acumulată pe frontul ucrainean. „Ucraina acționează ca un furnizor de securitate”, a concluzionat un diplomat NATO sub protecția anonimatului.
