Cum știi că ai pancreasul inflamat

Pancreasul este o glandă cu secreţie internă şi externă, situată în spatele stomacului, la nivelul primelor două vertebre lombare, şi are greutatea de 70-80 de grame.

Pancreatita este o boală a pancreasului, care constă într-o inflamaţie rapidă a ţesutului glandular, cu modificări degenerative, datorită activării, în exces, a enzimelor şi revărsării lor în ţesutul pancreatic, pe care îl distruge treptat.

Prin respectarea strictă a unei diete alimentare adecvate, a unui regim de viaţă controlat, completate cu tratamente fitoterapeutice, este posibilă evitarea evoluţiei agravante a acestei boli.

Boala poate să apară după alte afecţiuni maladive: hepatobiliare (hepatită, icter, litiază biliară, colecistite), gastroduodenale (ulcere penetrante) sau după boli infecţioase (parotidită epidemică, febră tifoidă).

Există trei tipuri de pancreatite: acută catarală, acută hemoragică şi cronică.

Pancreatita acută catarală sau pancreasul infecţios Klippel apare în urma unor infecţii bacteriene sau virotice (pneumococi, streptococi), care declanşează stări de dizenterie sau septicemie. Simptomele constau din creşterea şi întărirea pancreasului, dureri de apăsare în epigastru, subicter şi digestie incompletă.
Evoluţia bolii este benignă şi are vindecare relativ rapidă.

Pancreatita acută hemoragică este o boală foarte gravă, provocată prin dereglarea mecanismului de apărare, permiţând enzimelor din interiorul pancreasului să distrugă ţesutul glandei. În consecinţă, apar leziuni edematoase, necrotice şi hemoragice, mai frecvente la bărbaţii alcoolici cu vârste între 35-50 de ani şi la femei la vârste de peste 55 de ani.

Simptomele bolii sunt foarte grave, alarmante, cu dureri violente în capul pieptului, respectiv în epigastru, cu iradieri spre hipocondrul stâng, adică sub coaste în stânga, spre spate şi umăr.Durerile devin tot mai violente, chiar dacă bolnavul stă nemişcat, atingând intensitatea maximă în primele 6 ore după declanşare. Ca urmare a acestor dureri, poate să apară suspiciunea de infarct miocardic al peretelui posterior. Faţă de această suspiciune se intervine cu examinarea EKG, care va exclude această ipoteză, urmând ca diagnosticare precisă să se facă prin ecografie şi radiografie abdominală.

Mai mult aici