Abcesul dentar este una dintre cele mai dureroase afecţiuni orale și necesită intervenție medicală de urgență; se declanșează prin infecții bacteriene la nivelul rădăcinii dințului sau al țesuturilor înconjurătoare și se manifestă prin durere intensă, umflare facială și febră.
Ce este abcesul dentar?
Abcesul dentar reprezintă o infecție bacteriană localizată la nivelul rădăcinii unui dinte sau în țesuturile adiacente, caracterizată prin acumularea de puroi (bacterii, celule moarte și globule albe). Presiunea și inflamația generate provoacă durere severă, sensibilitate și umflare.
Cauzele abcesului dentar
- Carii dentare netratate – bacteriile pătrund în pulpa dentară și se extind spre rădăcină și os.
- Traumatisme dentare – fracturi sau crăpături permit accesul direct al bacteriilor în interiorul dințului.
- Boala gingiilor (parodontită) – infecția gingivală poate evolua spre un abces periapical.
- Sistem imunitar slăbit – diabet, HIV/SIDA, chimioterapia și alte afecțiuni cresc vulnerabilitatea la infecții dentare.
- Igiena orală deficitară – periajul neregulat, lipsa aței dentare și a apei de gură favorizează acumularea plăcii bacteriene.
Manifestările abcesului dentar
Durerea intensă și persistentă
Durerea pulsatilă se agravează la atingere, mestecat sau în timpul somnului și poate iradia spre ureche, maxilar și gât.
Umflarea feței și a gingiilor
Inflamația locală se manifestă prin roșeață, senzație de căldură și, în cazuri severe, prin umflare vizibilă a feței.
Gust neplăcut și respirație urât mirositoare
Puroiul poate curge în cavitatea bucală, generând un gust neplăcut și un miros persistent.
Sensibilitatea dentară la temperaturi
Alimentele și băuturile fierbinți sau reci intensifică durerea, îngreunând alimentația normală.
Febră și stare generală de rău
Infecția severă poate declanșa febră și slăbiciune generală, indicând răspândirea infecției în organism.
Tipuri de abcese dentare
Abcesul periapical
Cel mai frecvent tip, localizat la nivelul rădăcinii dintelui, cauzat de infecția pulpei dentare.
Abcesul parodontal
Apare în țesuturile de susținere a dintelui (gingie și os) și este adesea o complicație a parodontitei, putând provoca mobilitatea dintelui.
Abcesul gingival
Se dezvoltă la nivelul țesutului gingival, fără implicarea rădăcinii sau a osului, de obicei din cauza unui corp străin blocat în gingie.
Diagnosticul abcesului dentar
Examinarea clinică
Dentistul inspectează vizual cavitatea bucală, identifică inflamația, carii și umflături și evaluează gradul de durere prin presiune.
Radiografia dentară
Permite vizualizarea structurii interne a dintelui și a osului, evidențiind acumulările de puroi și extinderea infecției.
Testul de sensibilitate dentară
Se aplică stimuli termici sau electrici pentru a evalua funcționalitatea nervului dentar și gradul de afectare.
Tratamentul abcesului dentar
Drenarea abcesului
Procedura de incizie în zona umflată permite eliminarea puroiului, urmată de aplicarea de antiseptice locale.
Antibiotice
Se prescriu pentru a combate infecția bacteriană și a preveni răspândirea acesteia, conform indicațiilor medicale.
Tratamentul de canal
Indicată pentru abcesele periapicale, constă în îndepărtarea pulpei infectate, curățarea canalelor radiculare și sigilarea acestora pentru a salva dintele.
Extracția dentară
În cazurile severe, când dintele este iremediabil, se recurge la extracție, urmată de recomandări pentru proteză, implant sau punte.
Igiena orală și prevenirea recurenței
După tratament, se subliniază importanța spălării dinților de cel puțin două ori pe zi, utilizării aței dentare, apei de gură și controalelor regulate la dentist pentru menținerea sănătății orale.
Complicațiile abcesului dentar
Fără tratament, abcesul poate duce la osteomielită (infecție a osului maxilar), celulită facială (infecție a țesuturilor moi ale feței) sau, în cazuri extreme, septicemie, o afecțiune cu risc de viață.
