Rachetele ascunse ale Iranului. Strategia care înfruntă raidurile aeriene ale Israelului

În ciuda atacurilor aeriene derulate de Israel, Iranul a reușit să continue lansările cu rachetele balistice, datorită unei strategii militare bazate pe sisteme de apărare avansate și baze subterane. Potrivit evaluărilor Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF), armata dimn Iran a început actualul conflict cu aproximativ 2.000 de rachete balistice. Acestea reprezentau o amenințare pentru teritoriul israelian prin câteva sute de sisteme de lansare.

Iran, o doctrină industrială și strategică

Timp de peste două decenii, strategia iraniană privind rachetele s-a concentrat pe trei componente de bază: o industrie de apărare internă extrem de avansată, capabilă să copieze și să reproducă tehnologii străine, dezvoltarea de capacități independente de producție și fabricarea în serie a unei game diverse de rachete și platforme de lansare.

Rachetele ascunse ale Iranului. Strategia care înfruntă raidurile aeriene ale Israelului. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) și armata iraniană au investit masiv în construirea unui arsenal greu de neutralizat printr-un singur atac sau printr-o singură campanie.

Consolidarea capacității de supraviețuire a armatei din Iran

În urma monitorizării atente a capabilităților IDF și ale Forțelor Aeriene Israeliene (IAF) Teheranul a acordat prioritate supraviețuirii. Aceasta include consolidarea stocurilor de arme, a flotelor de drone și a platformelor de lansare a rachetelor.

În acest scop, Iran a desfășurat multiple sisteme de apărare aeriană pe teritoriul său, inclusiv platforme produse local, sisteme fabricate în Asia și baterii rusești S-300, în încercarea de a forma un scut protector împotriva atacurilor aeriene.

Doctrina Iranului include trei tipuri de sisteme de lansare a rachetelor balistice: lansatoare fixe, mobile și subterane. Lansatoarele fixe sunt situri statice, la suprafață, care sunt mai ușor de monitorizat și de țintit, în special prin imagini satelitare.

Lansatoarele mobile sunt montate pe semiremorci camuflate, iar aceste platforme sunt mutate frecvent pentru a evita detectarea. Unele rămân ascunse în zone urbane sau izolate, în timp ce altele sunt dispersate în situații de urgență. Lansatoarele subterane au fost inspirate de infrastructura din Coreea de Nord și cea a al-Qaeda.

„Iranienii întâmpină dificultăți în a lansa tipul de salve masive pe care le-am văzut anul trecut”, a declarat o sursă din domeniul apărării. „Sunt împiedicați de atacurile asupra comandanților lor, a depozitelor de armament și a infrastructurii de lansare, precum și de perturbarea sistemelor de comandă și control.”

Cu toate acestea, serviciile de informații israeliene continuă să caute lansatoarele fixe și mobile rămase pe întinsul teritoriu iranian.

Drumul spre paralizarea forței de rachete din Iran

Pentru a da o lovitură decisivă, IAF operează numeroase avioane cu echipaj uman deasupra zonelor suspectate de lansare, încercând să identifice și să lovească lansatoarele în timp real. Avioanele de luptă sunt, potrivit rapoartelor, în stare de alertă pentru a reacționa instantaneu înainte ca țintele să se relocheze sau să dispară.

„Două procese vor reduce semnificativ capacitățile de rachetă iraniene. Loviturile aeriene continue ale Israelului și epuizarea a ceea ce a mai rămas din sistemele lor operaționale de lansare. Iar dacă vreo rachetă reușește să treacă, va fi interceptată de sistemele noastre de apărare antiaeriană de pe frontul intern” a explicat un oficial senior din domeniul apărării.

Oficialul a adăugat: „Aceasta este o operațiune complexă, care implică atât serviciile de informații militare, cât și IAF, deși am plătit un preț mare în vieți și răniți civili, tendința este una încurajatoare.”

Iranul a construit complexe subterane vaste care permit desfășurarea completă a operațiunilor de rachete – transport, încărcare, alimentare și lansare – toate desfășurate sub pământ până în momentul final al lansării.

Slăbiciune în structura de comandă

O vulnerabilitate critică a sistemului iranian este comanda și controlul centralizat. Potrivit serviciilor de informații israeliene, comandanții din teren nu au autoritatea de a lansa atacuri în mod independent în situații de urgență.

În urma asasinatelor țintite ale unor oficiali iranieni de rang înalt, acest lucru a dus la confuzie în primele 24 de ore ale escaladării actuale, întârziind salvele masive de rachete din cauza lipsei unor directive clare.

Odată ce Israelul a trecut de la operațiuni acoperite la atacuri directe, IAF a început să țintească siturile de lansare a rachetelor, depozitele și,ulterior, și-a extins atenția asupra industriei de apărare iraniene.

Oficiali seniori ai apărării israeliene au declarat pentru Walla! că rezultatele au depășit așteptările. Avioanele israeliene ar opera liber deasupra cerului iranian.